Soțul meu, Michael, de Amos Oz - despre viata în doi atunci când nu exista fiorii dragostei ~ Idei de relaxare

Cu greu am reușit sa termin cartea Soțul meu, Michael, a scriitorului israelian Amos Oz. Aceasta a fost una dintre primele cărți scrise de el, devenind rapid un bestseller. "Cronica unei casnicii esuate", cartea are în prim plan pe Hanna și Michael, doi oameni care se căsătoresc mult prea repede, fără sa își acorde timpul necesar cunoașterii profunde. Ea, studenta la Litere; el, student la geologie. Ea, poetesa fără sa scrie poezii, după cum o caracterizează socrul, el, realist convins. Era de așteptat ca ei sa nu ii fie îndeajuns existenta calma, fără riscuri, plicticoasa, pe care i-o poate oferi el. El, conștient ca s-a însurat cu o fata frumoasa, care ar fi putut avea orice băiat, face tot ce ii sta în putință, uneori chiar mai mult, pentru a o face fericita. Îngrijește copilul abia născut, face cumpărături, gătește, curata, și, în același timp, își da licență și își începe teza de doctorat. În tot acest timp, Hanna, care a renunțat la facultate și muncește ca educatoare la o grădiniță, își potolește frustrările și așteptările neîmplinite cheltuind fără rost, pe haine și mobilier, aproape toți banii din casa. Am intuit ca Hanna vrea un bărbat plin de viata, mai puțin inteligent decât Michael pentru a nu se simți complexata, un bărbat cu care sa rada, sa călătorească, sa facă nebunii, un bărbat nu atât de bine ancorat în realitate ca Michael. Cu toate ca reușește, după ani, sa ajunga la împlinirea fizica alături de soțul ei, nu reușește cu niciun chip sa și-l apropie, percepandu-l ca pe un străin. Nici copilul, un băietel inteligent și curios, la ale cărui întrebări doar tatăl ii răspunde cu placere, nu reușește sa își facă părinții sa se îndrăgostească. Pentru ca la concluzia aceasta am ajuns: Hanna și Michael, doi tineri de 19 și 22 de ani, s-au hotărât sa se căsătorească fără sa fie îndrăgostiți unul de celalalt. Da, se plăceau, au ajuns sa se și iubească la un moment dat, având acea iubire care apare datorita traiului în comun, dar nu au avut acea iubire cu uitare de sine, când nimic din jur nu mai contează, doar omul se lângă tine. Acea iubire când doi oameni devin unul, uniune completa, spirituala și fizica. Michael, fire realista, e mulțumit ca e soția lui. Hanna, suflet neîmplinit, rămâne cu o neliniste, ca atunci când aștepți ceva, dar nu știi ce. Incapabila sa facă ceva sa iasă din aceasta situație, se resemnează, pregătindu-se pentru o mulțime de ani la fel de plictisitori.

Acțiunea se petrece în Ierusalimul anilor '50, și aflam, cu aceasta ocazie cate ceva despre oraș și oamenii care trăiesc în el.

De ce am terminat greu aceasta carte? Pentru ca Amos Oz a fost greu de urmarit; cartea e plina de descrieri lungi ale orașului, ale viselor Hannei. Uneori și activitățile zilnice sunt descrise cu prea multe cuvinte. Sunt genul de cititor care își faureste o imagine cu cuvintele fiecărei pagini. Fiecare carte se transforma, în mintea mea, pana la urma într-un adevărat film. Cu cat scriitura e mai clara, cu atât filmul meu e mai bun. Dar, filmul făurit din aceasta carte are multe părți lipsa, deoarece nu am reușit sa unesc cuvintele pentru a forma imaginea corespunzătoare. De aceea, cred ca nu voi mai citi, cel puțin în viitorul apropiat, vreo carte a lui Amos Oz.